User:SDC4004/Betatron

Betatronul a fost primul model de accelerator circular de particule.

Camera de vid a betatronului are un volum mult redus în comparaţie cu cea a unui ciclotron. Mai important (aceasta va deveni clar numai cu inventarea sincrotronului), particulele accelerate sunt menţinute în acceaşi traiectorie pentru un timp suficient de îndelungat pentru ca frecvenţa de accelerare sau câmpul magnetic să fie modificate în timp util. Aceasta va duce la o metodă de compensare în sincrotroane a creşterii masei particulei accelerate la energii înalte, un efect care limitează energia maximă a unui ciclotron.

Istoric

Primul betatron funcţional (de 2.3 MeV) a fost construit în anul 1940 de Donald W. Kerst la Universitatea Illinois (Urbana-Champaign).

Un prototip comercial (de 24 MeV) a fost fabricat de General Electric în 1941.

File:Betatron10.jpg

Imagine de ansamblu a prototipului betatronul de 24 MeV, un model comercial fabricat de General Electric, aflat astăzi la Universitatea Illinois. Structurile vopsite în roşu conţin bobinele de curent înalt care generează câmpul magnetic. Structura vopsită în negru (care înconjoară cei doi poli magnetici) direcţionează liniile de câmp magnetic între polul superior si cel inferior. Torul de sticla sau ceramica (un model mai mare decat cel din imaginea alăturată) era plasat in poziţie orizontală in spaţiul liber dintre cei doi poli.

File:Betatron20.jpg

Detaliu al plăcii comemorative. Textul este "Betatronul original de 24 MeV. Proiectat în 1940 de Donald W. Kerst. Un prototip al betatronului de 24 MeV utilizat în cercetarea de fizică nucleară, terapie medicală cu raze X şi electroni şi radiografie industrială cu raze X. Primul betatron a fost construit în 1940 de Donald W. Kerst la Facultatea de Fizică a Universitaţii Illinois. A accelerat electroni până la o energie de 2.3 milioane de electron volţi (MeV) la 15 iulie 1940. A fost primul dispozitiv funcţional care a utilizat forţa electromotivă asociată cu un câmp magnetic variabil pentru a accelera particule cu sarcină electrică deplasându-se în vid într-o orbită în jurul fluxului magnetic. De asemenea, a fost primul dispozitiv în care fluxul magnetic la orbită a fost ales astfel ca particulele sa fie menţinute într-o orbită fixă pentru un timp nelimitat şi care a reprezentat modelul pentru focalizarea particulelor utilizat în acceleratoarele circulare care l-au urmat. [Modelul de 2.3 MeV] se află acum la Muzeul Smithsonian din Washington, D.C. [...]"

Avantajul betatronului consta în posibilitatea accelerării de electroni (cu o masa de repaus relativ redusă) la energii mult peste energiile la care masa acestora creşte apreciabil (un efect de relativitate restrânsă la energii comparabile cu masa de repaus a particulei respective), o limitaţie importantă a ciclotroanelor. Pentru electroni acest efect apare de la energii relativ mici (masa de repaus a unui electron este de aproximativ 0.5 MeV). Betatroane cu energii maxime din ce în ce mai mari au fost construite; un betatron de 340 MeV a fost dat în folosinţă în 1950 la Universitatea Illinois.

Betatronul a fost înlocuit de sincrotron în aplicaţii de cercetare (betatronul este încă utilizat în unele aplicaţii comerciale). În contrast, ciclotroanele continuă să fie utilizate în cercetare pentru accelerarea ionilor grei pentru care, deoarece aceştia au o masă relativ ridicată, limita relativistică menţionată mai sus este mai puţin relevantă.

Principiul de funcţionare

Betatronul este un accelerator de tip inductiv. Spre deosebire de un ciclotron sau un sinctrotron, betatronul este un dispozitiv asincronic (frecvenţa de oscilaţie a câmpului magnetic nu este direct legată de frecvenţa de rotaţie a particulelor în camera de vid).

Forţa electromotivă care accelerează particulele este dată de variaţia fluxului magnetic în timp:

FEM=\int _{cerc}Edl=-{\frac {d\Phi }{dt}}

File:Betatron Vacuum Chamber.jpg

Camera de vid în care de deplasau particulele accelerate era un tor de sticlă (sus) sau ceramică (jos). Cel de sticlă a fost fabricat de General Electric, cel de ceramică la Universitatea Illinois. Torul este plasat între bobinele care generează câmpul magnetic de mare intensitate şi care constrânge particulele să parcurgă o traiectorie circulară.

Vedeţi şi

Bibliografie

E.M. McMillan, Physics Today, Februarie 1984.

en:Betatron